Cum să scapi de purici în casă și apartament?

Puricii pot apărea chiar și în locuințele unde nu există animale de companie. Cea mai frecventă sursă este mediul exterior: casa scării, subsolul, curtea sau zonele comune ale clădirii. Insectele pot fi aduse în locuință pe încălțăminte sau haine după o simplă ieșire afară, dar și prin animalele de companie care au avut contact cu exteriorul.

O situație frecvent întâlnită o reprezintă subsolurile și zonele din jurul blocurilor, unde există animale fără stăpân sau rozătoare. În astfel de condiții, puricii se înmulțesc rapid și ajung treptat în spațiile locuite. Este important de înțeles mecanismul: puricele nu trăiește permanent pe animal. El poate ajunge accidental în locuință, găsește un mediu favorabil și începe ciclul de reproducere. De aceea, puricii în casă sau puricii în apartament nu sunt întotdeauna un semn de lipsă de igienă, ci mai degrabă rezultatul unor condiții favorabile și al unei surse externe.

Primul semn sunt mușcăturile de purici. De regulă, acestea apar sub forma unor puncte roșii mici, însoțite de mâncărime intensă, mai ales pe picioare și glezne. Explicația este simplă: puricii se deplasează aproape de podea și sar la înălțimi mici, ceea ce face ca mușcăturile să apară cel mai des în această zonă.
Alte semne pot fi:

• Mâncărimi persistente ale pielii, mai ales dimineața;
• Animale de companie care se scarpină excesiv sau devin agitate;
• Observarea insectelor propriu-zise — puricii sunt mici, se deplasează rapid și sar, fiind greu de confundat cu alte insecte.

Dacă mușcăturile se repetă, iar comportamentul animalelor se schimbă, este un semnal clar că problema nu trebuie ignorată.

Puricii preferă locurile calde, întunecate și greu accesibile. Cel mai frecvent pot fi găsiți:

• În spatele plintelor și în crăpăturile de la nivelul podelei;
• În covoare și mochete;
• În mobilierul tapițat, mai ales în partea inferioară;
• În culcușurile și păturile animalelor;
• În zona de la intrare, pe covorașe sau lângă încălțăminte.

Dacă sursa infestării se află în subsol sau în spațiile comune, puricii pot reveni chiar și după curățenie temeinică. Din acest motiv, problema trebuie privită în ansamblu, nu doar la nivelul apartamentului.

Mușcăturile de purici sunt neplăcute și pot provoca mâncărimi intense, iritații și reacții alergice. Scărpinarea constantă crește riscul apariției infecțiilor secundare ale pielii.

Pentru animalele de companie, puricii reprezintă o sursă permanentă de stres, disconfort și dermatite. La animalele sensibile poate apărea alergia la mușcături, iar infestările severe pot afecta starea generală de sănătate.

Transmiterea bolilor prin purici este rară, însă riscul nu poate fi exclus complet. Totul depinde de mediul în care aceștia s-au dezvoltat, mai ales în apropierea rozătoarelor. Din acest motiv, eliminarea rapidă a problemei este importantă.

Acesta este punctul-cheie care explică de ce mulți oameni nu reușesc să scape definitiv de purici. Ciclul de viață al puricilor include mai multe etape: ou → larvă → pupă → purice adult. Adesea, puricii vizibili reprezintă doar o mică parte din problemă. O mare parte din populație se află sub formă de ouă și larve ascunse în covoare, fisuri, sub plinte sau în mobilier.
De ce nu dispar imediat:

• Ouăle și pupele sunt mult mai rezistente la măsurile obișnuite;
• Multe stadii se află în locuri greu accesibile;
• Tratamentul limitat la suprafețele vizibile nu întrerupe ciclul complet.

De ce o singură intervenție nu este suficientă:

• Puricii adulți pot reapărea după eclozarea larvelor;
• Reinfestarea poate avea loc din exterior: subsol, scară, spații comune.

Din acest motiv, combaterea eficientă presupune un tratament complex, nu o soluție rapidă aplicată o singură dată.

Dacă ai observat purici în apartament, este important să acționezi organizat și consecvent.

Dacă în locuință există animale, acestea trebuie tratate primele. Ele pot aduce purici din exterior sau pot menține infestarea. De obicei, este necesară tratarea blănii cu produse recomandate de medicul veterinar și curățarea atentă a locurilor unde animalul doarme sau se odihnește.

Scopul este eliminarea ouălor și larvelor:

• Aspirarea temeinică a covoarelor, mobilierului și zonelor de lângă plinte;
• Eliminarea corectă a sacului sau curățarea recipientului aspiratorului;
• Spălarea textilelor care intră în contact cu podeaua sau animalele, la temperaturi ridicate, dacă materialul permite.

Pentru spațiul interior se folosesc produse insecticide conform instrucțiunilor. Este important să fie tratate nu doar zonele vizibile, ci și plintele, fisurile și partea inferioară a mobilierului. Respectarea măsurilor de siguranță este obligatorie, mai ales în prezența copiilor și animalelor.

Mulți se întreabă cum să scape de purici în casă definitiv sau cum să scape de purici în apartament fără să revină problema. Răspunsul ține de ciclul de viață al insectelor. Fără tratament repetat, puricii pot reapărea după un timp.

Metodele populare au, de regulă, un efect de respingere, nu de eliminare completă. Mirosurile puternice pot reduce temporar activitatea puricilor adulți, dar nu distrug ouăle și larvele. Folosite singure, aceste metode nu rezolvă problema, ci doar o amână.

Ele pot fi utilizate doar ca măsură complementară, alături de curățenie și tratament adecvat.

Există situații în care metodele casnice nu sunt suficiente:

• Mușcăturile continuă după tratamente repetate;
• Puricii reapar după 1–2 săptămâni;
• Sursa infestării este în afara apartamentului;
• Există copii sau animale sensibile;
• Apar și alte insecte care necesită abordare separată.

În astfel de cazuri se aplică dezinsecția profesională, ca parte a unei intervenții complexe. Atunci când infestarea este legată de rozătoare sau de subsoluri contaminate, poate fi necesară combinarea procedurilor de dezinfecție și deratizare. Același principiu se aplică și în cazuri similare, cum ar fi dezinsecția ploșnițelor, unde succesul depinde de întreruperea completă a ciclului de viață. Pe Profilactix.md, această abordare este considerată standardul corect pentru rezolvarea problemelor de acest tip.